作曲 : Alex Parker/Robert Toma

作词 : Robert Toma

Ca doi proști

Am fost și acum ți-e greu să recunoști

Ca doi nebuni

Priveam Pământul de pe alte lumi

Magia de-o secundă, cât o veșnicie

Sărut cu praf de stelele, unii zic chimie

Infinitul meu de gânduri, ce îmi faci tu mie

Mi-am ales și stele, chiar o galaxie

Și am făcut din cer o întreagă poezie

Infinitul meu de gânduri, ce îmi faci tu mie

Unde am ajuns noi doi?

Ce ne desparte?

Eram atât de aproape…

Cel mai departe

Unde am ajuns noi doi?

Nimeni nu poate

Eram atât de aproape…

Cel mai departe

Poate ne-am iubit o secundă

Și a trecut prea repede

Dar eu nu pot să las în urmă

Tot retrăiesc momentele

Poate că așa a fost să fie

Poate că așa se scriu povești

Și cineva a avut un plan să…

Te întâlnesc, să mă-ntâlnești

Și lumea-i atât de mică

Între noi, oceane de liniște

Eu încă te aștept pe planeta mea

Să ne bucurăm de priveliște

Să nu te rătăcești, aprind și luna

Călătorești mii de vieți într-una

Eu sunt aici, chiar dacă nu ajungi

Te aștept pentru totdeauna

Unde am ajuns noi doi?

Ce ne desparte?

Eram atât de aproape…

Cel mai departe

Unde am ajuns noi doi?

Nimeni nu poate

Eram atât de aproape…

Cel mai departe

Se despart și mările, se astupă munții

Acum plâng și florile, foc și ploaie

și tu știi

Pământul e o junglă fără dragoste

Când nu ne avem unu' pe altu',

nu e pace în suflete

Se crapă soarele, vântu' aduce gheață

Se sparg și norii, iar noaptea e dimineață

Fără tine, totul e pe dos

Fără cale de întors

Unde am ajuns noi doi?

Ce ne desparte?

Eram atât de aproape…

Cel mai departe

Unde am ajuns noi doi?

Nimeni nu poate

Eram atât de aproape…

Cel mai departe